FRANCMASONERIA ŞI ARMELE PSIHOTRONICE - partea 4

IV. Studiul influenţelor malefice vizate prin utilizarea armelor psihotronice

         Împotriva francmasonilor nu poţi duce  doar o simplă luptă, ei conduc un război ( după toate regulile războiului ) chiar dacă este ascuns, deci împotriva lor este necesar  a se declanşa tot un război. Participarea la acest război, se constituie într-o datorie morală şi spirituală pentru fiecare din cei ce conştientizează necesitatea contracarării acţiunilor francmasonilor.

         Indiferent de tipul conflictului ( civil/militar, vizibil/ascuns, regional/global) , cvasimajoritatea analiştilor sesizează că agresiunile de tip „informaţional” ( politice, psihologice, influenţare, etc.) tind să devină dominante , în detrimentul agresiunilor de tip „energetic” (prin folosirea armamentului clasic sau de distrugere în masă), transgresare care se manifestă atât în  obiectivele, cât şi în modalităţile de desfăşurare şi în raporturile dintre diferitele tipuri de agresiuni.

         Pradigma  „distruge sau vei fi distrus” va fi parţial abandonată, convenindu-se , probabil asupra standardului colectiv definit în interiorul comunităţii internaţionale : „ conformează-te sau vei fi penalizat”.

         O primă confirmare o avem în modul de instrumentare , la nivel planetar , a Războiului din Golf, fiind numeroase studiile care pun în evidenţă că s-au urmărit şi experimentat proceduri de manipulare , dezorientare, intimidare şi dezorganizare socială şi individuală  prin folosirea abilă a informaţiei.

         Folosirea strategiilor şi tacticilor de „război informaţional”, care şi-au confirmat eficacitatea în raport cu agresorul, impune orizonturi informaţionale de abordare noi, pentru găsirea modalităţilor de protecţie şi răspuns la noile tipuri de ameninţări.

         Deşi sunt unanime aprecierile potrivit cărora agresiunea/apărarea informaţională reprezintă „războiul viitorului”, lipsesc atât definiţii, cât şi strategii naţionale care să surprindă conceptul cu suficientă precizie; războiul informaţional este, astfel, mai degrabă , „caracterizat”,decât „definit”.

         Acţiunile de influenţare – definesc totalitatea măsurilor, activităţilor şi programelor destinate să influenţeze concepţiile, mentalitatea, atitudinile, opiniile şi comportamentul ţintelor (grupurilor de audientă), să contracareze influenţarea realizată de adversar şi să menţină la un  nivel dezirabil starea psihomorală a trupelor şi populaţiei proprii în scopul îndeplinirii obiectivelor urmărite.

         Acţiunile de influenţare sunt definite , în general, de următoarele aspecte:

-         nu ucid şi nu produc distrugeri prin ele insele ( în principiu ), nefiind deci sancţionate ca atare prin normele de drept internaţional sau condamnate de către opinia publică, care reflectă şi condamnă ororile şi distrugerile războiului şi mai puţin sau deloc strategiile de agresare neconvenţionale, care distrug matrici naţionale, culturale, religioase, morale, statusuri şi ierarhizări sociale, un stat fiind virtual „cucerit”  fără a se deplasa la graniţa sa nici o armată.

-         sunt omniprezente : ele premerg, însoţesc, urmează sau fac chiar inutil un conflict armat convenţional;

-         nu presupun costuri materiale şi financiare deosebite, raportul cheltuieli/eficienţă surclasând consumurile pe care le presupune o confruntare militară clasică. ”O evaluare a costurilor acţiunilor de influenţare desfăşurate de către forţele aliate în Golf indică un raport de 1:3000 de dolari faţă de cheltuielile strict militare „.

-         Au o rază de acţiune şi efecte deosebite, sistemele de apărare şi contraatac fiind la ora actuală practic inexistente (exceptând inforenergetica !!) ;

-         Stricta specializare a planificatorilor şi a utilizatorilor pentru conceperea, elaborarea, difuzarea şi evaluarea acţiunilor de influenţare; în Golf au acţionat aproximativ  2500 de specialişti;

-         Recursul tot mai des la „agenţii” specializate;

-         Alegerea temelor, instrumentelor, etc., prin exploatarea „fişei psihologice” a zonei/adversarului;

         Privind retrospectiv drumul parcurs de acţiunile de influenţare de la vicleşug, şiretlic, înşelătorie sau prefăcătorie la ceea ce ştim astăzi despre amplele şi sofisticatele scenarii de influenţare, vom constata că s-au făcut mari acumulări cantitative, dar mai ales calitative, materializate într-un variat arsenal de forţe şi mijloace, de metode, tehnici şi procedee de influenţare a conştiinţelor, a stărilor psihice şi morale, a forţei de acţiune.

         Diversitatea şi complexitatea acţiunilor de influenţare din zilele noastre rezidă, printre altele, în nivelul actual de dezvoltare a ştiinţelor despre om (antropologie, psihologie, sociologie, etc.) şi în posibilităţile sporite de comunicare .

         Evoluând permanent, acţiunile de influenţare – după cum  apreciază tot mai mulţi specialişti – s-au transformat practic într-un nou gen de armă, eficientă şi foarte temută, din cel puţin următoarele puncte de vedere:

-         are caracter bivalent, în sensul că poate fi - după caz – defensivă sau ofensivă;

-         are o vastă spaţialitate, dată de o mare rază de acţiune;

-         este „neobosită”, forţele şi mijloacele de acţiune pot fi operaţionale mari perioade de timp , indiferent de condiţiile mediului ambiant;

-         poate avea , simultan sau succesiv , caracter anticipativ , preventiv şi/sau reactiv;

-         nu ucide, ci convinge, nu produce distrugeri fizice vizibile;

-         uneori, efectele ei asupra ţintei nu pot fi imediat evaluate, deoarece apar cu întârziere;

-         acţionează asupra organismului uman prin stimuli de natură diferită;

-         „răniţii” sunt greu de recuperat, fiind deci scoşi din activitate o perioadă relativ mare de timp.

Concepţia acţiunilor de influenţare

Acţiunile de influenţare, pentru a se putea desfăşura în mod coerent şi eficient, au nevoie de o concepţie clar definită, care să cuprindă elementele fundamentale ce definesc acest gen de acţiuni:

a)                         Misiunea acţiunilor de influenţare – la stabilirea acestor misiuni se va avea în atenţie specificul situaţiei ( război, criză, …), obiectivele urmărite, ţintele asupra cărora se doreşte a se acţiona, forţele şi mijloacele specifice aflate la dispoziţie, etc.

b)                        Obiectivele campaniei de acţiuni de influenţare – constă în rezultatele ce sunt urmărite  a se obţine. Aceste rezultate trebuie sa fie concrete, să poată fi măsurate sau – cel puţin – să poată fi observate cu uşurinţă.

c)                        Ţintele acţiunilor de influenţare (grupurile de audienţă ) – sunt reprezentate de cei cărora le sunt adresate , de fapt , aceste acţiuni de influenţare. Când audienţa este constituită din efectivele proprii, se recomandă a se folosi sintagma „grup de audienţă” şi nu termenul de „ţintă” . Noţiunea de „ţintă” (sinonimă în teoria comunicării cu cea de „receptor” ) are  şi conotaţii psihologice negative întrucât poate face legături cu termenul de „adversar” sau ceva ce-i aparţine acestuia. La cristalizarea unei concepţii a acţiunilor de influenţare se au în atenţie doar ţintele de bază ( nu cele indirecte, nu audienţa adiacentă/întâmplătoare ). Fiind constituite din indivizi sau grupuri umane, ţintele ( grupurile de audienţă ) sunt caracterizate de o serie de trăsături: mărime, localizare, status social, rol, nivel de instruire/informare, grad de dezvoltare şi cultură, vulnerabilitate, etc., trăsături de care se ţine cont la stabilirea concepţiei.

d)                         Temele acţiunilor de influenţare – reprezintă liniile de persuasiune  promovate de către sursa de influenţare, în vederea obţinerii unui anumit rezultat. Este evidentă necesitatea corelării temelor cu obiectivele acţiunilor de influenţare. De o importanţă semnificativă  pentru concepţia acţiunilor de influenţare este împărţirea temelor în cele două categorii diametral opuse: teme ce trebuie promovate şi respectiv teme ce trebuie cu desăvârşire evitate. Cele din urmă sunt teme care, dacă ar fi puse în practică, ar compromite întreaga campanie de influenţare.

e)                         Forţele şi mijloacele angajate – sunt constituite din structurile specializate în acţiuni de influenţare şi mijloacele pe care acestea le au în dotare.

f)                          Tipul acţiunilor de influenţare – în cadrul concepţiei trebuie precizat ce fel de acţiuni se vor desfăşura: 1. de influenţare a ţintelor; 2. de influenţare a propriilor efective. Fiecărui tip de acţiuni îi corespund metode , procedee şi tehnici specifice.

g)                        Modul de concepere şi de realizare a acţiunilor de influenţare , etc.

Clasificarea acţiunilor de influenţare

         După tipul audientei :

a)     de influenţare a ţintelor – sunt acţiuni de influenţare ce se îndreaptă asupra audientelor care nu aparţin efectivelor proprii şi urmăresc să obţină un anumit comportament. O categorie aparte a acţiunilor de influenţare o constituie cele de consolidare - şi sunt îndreptate asupra populaţiei  aflate ( intrate)  deja sub control.

b)    acţiuni de fortificare – acţiuni de influenţare destinate efectivelor proprii. Se pregătesc şi se desfăşoară în scopul formării şi menţinerii influenţei în rândul propriilor efective ;

va urma....